Procesul civil este activitatea reglementată de lege (Codul de procedură civilă) desfășurată de către instanța de judecată, părți și alți participanți reglementați de lege, care are ca scop realizarea sau recunoașterea unor drepturi sau a altor situații juridice deduse judecății, precum și a executării silite a hotărârilor judecătorești sau a altor titluri executorii. Cu alte cuvinte, litigiile apărute între persoane fizice și juridice, atunci când nu pot fi soluționate pe cale amiabilă, se soluționează de către instanța de judecată în cadrul procesului civil.
Orice proces civil este declanșat de către o persoană, numită reclamant, care înaintează instanței o cerere de chemare în judecată prin care formulează anumite pretenții de la una sau mai multe persoane, numite pârâți. Instanța comunică pârâtului cererea de chemare în judecată și-i oferă un termen în care să își formuleze apărări prin actul procedural numit întâmpinare, aceasta fiind o primă etapă a procesului, etapa scrisă. Ulterior se acordă un prim termen de judecată și procedura continuă în fața instanței, unde se discută toate chestiunile ce țin de soluționarea cauzei, atât cele cerute de părți cât și cele puse în discuție de instanță, din oficiu.
Există o serie de principii care guvernează procesul civil - unul din acestea fiind principiul disponibilității - principiul potrivit căruia obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor. Cu alte cuvinte, în procesul civil fiecare parte este obligată să aibă un rol activ, instanța de judecată neavând dreptul de a apăra nicio parte, chiar dacă aceasta nu are cunoștințe juridice și nu înțelege exact ce ar trebui să ceară sau ce ar trebui să facă pentru a-și proteja interesele.
De asemenea, pe parcursul unui proces, părțile sunt obligate să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia. Cu alte cuvinte, orice parte angrenată într-un proces este obligată să efectueze acte de procedură în forma cerută de lege, la momentul indicat de lege sau de judecător și să respecte toate dispozițiile acestuia.
Atenție! Nedepunerea unui act în forma corectă sau cu conținutul corect, depășirea termenului legal sau stabilit de judecător atrag consecințe din cele mai nefaste, putând conduce chiar la pierderea procesului fără ca judecătorul să examineze fondul litigiului dedus judecății!
Având în vedere caracterul complex al actelor ce trebuie efectuate pe parcursul unui proces, precum și rigiditatea regulilor de procedură și sancțiunile drastice prevăzute de lege pentru nerespectarea acestora, asistența juridică a unui avocat este singura cale prin care puteți fi asigurat că nu veți pierde procesul datorită unei omisiuni sau chestiuni care nu este legată de fondul litigiului (dovedirea temeiniciei/netemeiniciei pretențiilor)
Activitatea avocatului într-un litigiu dedus judecății se concretizează, cu titlu exemplificativ, în:
- redactarea actelor procedurale esențiale: cererea de chemare în judecată, întâmpinarea, cererea reconvențională
- propunerea probelor
- redactarea cererilor cu caracter adițional (reexaminări taxe de timbru, cereri de acordare ajutor public judiciar pentru diminuarea/eșalonarea taxei de timbru, cereri de intervenție, chemare în garanție, etc.)
- susținerea cererilor în fața instanței
- administrarea probatoriului (în special în ceea ce privește proba testimonială cu martori și proba cu expertiza tehnică judiciară)
- formularea concluziilor privind excepțiile invocate și asupra fondului cauzei, redactarea concluziilor scrise
- redactarea și susținerea cererilor privind căile de atac (apel, recurs, etc)