D reptul civil îl reprezintă ansamblul de norme juridice (cuprinse în Codul Civil și alte acte normative) care au scop reglementarea relațiilor sociale de natură patrimonială și nepatrimonială dintre persoane fizice și juridice, inclusiv în relația dintre acestea și stat, atunci când acesta nu acționează în regim de autoritate publică ci doar ca o persoană juridică cu drepturi și obligații.
Codul civil este dreptul comun în România, ceea ce înseamnă că regulile sale se vor aplica oricând nu există o lege specială care să reglementeze o anumită relație socială.
E sențial raporturilor civile este faptul că părțile în raportul juridic civil se află pe poziții de egalitate. Acest element se materializează în special în procesul civil, unde atât reclamantul/reclamanții cât și pârâtul/pârâții beneficiază de egalitate de arme.
Odată cu introducerea Noului Cod Civil la 1 octombrie 2011 a fost abrogat Codul Comercial din 1887 (mai puțin în ceea ce privește comerțul maritim și navigația), dispozițiile specifice de drept comercial fiind înglobate în Codul Civil începând cu această dată.
D eși Codul Civil de la 1864 a fost abrogat prin intrarea în vigoare a Noului Cod Civil, cunoașterea acestuia este esențială pentru profesioniștii dreptului deoarece una din caracteristicile legii civile este neretroactivitatea acesteia. Ca urmare a acestui fapt, marea majoritate a actelor și faptelor juridice (contracte, evenimente ce produc consecințe juridice) anterioare datei de 1 octombrie 2011 rămân reglementate de dispozițiile legii vechi.
P rocesul civil este activitatea reglementată de lege (Codul de procedură civilă) desfășurată de către instanța de judecată, părți și alți participanți reglementați de lege, care are ca scop realizarea sau recunoașterea unor drepturi sau a altor situații juridice deduse judecății, precum și a executării silite a hotărârilor judecătorești sau a altor titluri executorii.